Saturday, 31 March 2018
Oligarhul CATARAMĂ: Partidele din România sunt structurile mafiote cel mai bine organizate, iar Parlamentul le asigură protecţia!
http://www.danbadea.net/2014/06/10/oligarhul-catarama-partidele-din-romania-sunt-structurile-mafiote-cel-mai-bine-organizate-iar-parla
Crima organizata din Romania – Razboiul negru de langa noi
http://www.descopera.ro/descopera-secretele-mafiei/4904272-crima-organizata-din-romania-razboiul-negru-de-langa-n
Lângă noi are loc un război în plină desfășurare cu posibilitatea transformării acestuia în conflict regional. Rusia nu poate crea un fost Imperiu în această zonă fără ocuparea Ucrainei. Așa că războiul din Ucraina reprezintă pentru Vladimir Putin începutul sau sfârșitul unei doctrine exprimată de 15 ani: recrearea Imperiului Rus Țarist.
Se pot face și au fost făcute analize nenumărate privind intențiile sau modul acțiune al lui Vladimir Putin, dar România, cu precădere în spațiul dezbaterii publice, dă dovadă de naivitate, ignoranță, superficialitate sau chiar lipsă de identitate națională. Și toate acestea nu pentru că Ucraina reprezintă pentru România o miză politică, socială sau economică, ci pentru că un război extins în Ucraina înseamnă un pericol extrem pentru România. Așadar, războiul de lângă noi devine un război cu noi care implică România direct și poate afecta interesele politice și economice ale României și ale cetățenilor săi.
Voi explica în câteva rânduri de ce războiul de lângă noi poate deveni un război cu efecte directe asupra României:
- În primul rând să nu uităm că în Ucraina trăiesc aproximativ 400.000 de cetățeni de origine română, dar care sunt astăzi cetățeni ai Ucrainei. Dacă până acum aceștia au fost în siguranță și au putut să privească de la distanță războiul, o escaladare a acestuia și apropierea de granița României ar putea însemna un val uriaș de imigranți pe care România nu știu dacă are capacitatea de a-l gestiona. Acest val de imigranți ar putea veni, iar România nu va putea refuza accesul acestora pe teritoriul său în măsura în care NATO, SUA sau țări importante ale Uniunii Europene vor hotarî să se implice militar pe teritoriul Ucrainei, direct sau furnizând arme Ucrainei.
- Un război de amploare în proxima vecinătate a României (astăzi de la Donețk până în România încă sunt 900 de kilometri) ar reprezenta un impediment major pentru sporirea sau menținerea unor investiții străine importante, neexistând temere mai mare pentru investitori decât un război aflat în vecinătatea țării în care investesc.
- Schimbarea agendei instituțiilor statului român din zona opțiunilor de dezvoltare economică, socială, de întărire a instituțiilor publice, lupta împotriva corupției sau atragerea de investitori pe consolidarea securității fizice a statului român.
- Crearea unei stări de neliniște și nervozitate socială, a unei stări de nesiguranță în rândul populației, făcând-o astfel mai vulnerabilă în fața unor manipulări și încercări de destabilizare a statului. O astfel de situație de război total în Ucraina ar genera pentru principala graniță a NATO și a Uniunii Europene cu Ucraina cea mai mare provocare nu numai pentru statiș român, dar și pentru ideea de democrație în Europa Centrală și de Est. (Angela Merkel a precizat astăzi, la Washington: „Pentru cineva care vine din Europa, pot să spun că dacă renunțăm la principiul integrității teritoriale, nu vom fi în măsură să menținem pacea în Europa.”)
Plecând de la toate acestea, voi face o analiză mai largă nu atât asupra cauzelor mult discutate ale războiului din Ucraina, cât mai ales asupra prezentului și viitorului conflictului.
În prezent, avem de-a face cu un ‘țar’, cu o libertate de acțiune desăvârșită, acesta “nebeneficiind” de o opoziție parlamentară, civică, mediatică sau de altă natură. Avantajul dictaturilor în astfel de situații este puterea totală de decizie fără teama sau frica: unei moțiuni de cenzură, a unor demonstrații în stradă, a unor dezbateri televizate, a unor proteste civice, a unei societăți civile care să-ți critice acțiunile.
Astfel, Vladimir Putin a avut posibilitatea de “a duce de nas” liderii Europei, cucerind bucată cu bucată aproape jumătate din Ucraina. Vladimir Putin a promis pace si a oferit război fără a avea în Rusia forțe care să-l tragă la răspundere pentru minciunile sale.
Conștient de slăbiciunile democrației, de temerea de război a Occidentului, de teama de a nu mai fi aleși sau de a greși a liderilor occidentali prin decizii radicale ce se impuneau, Vladimir Putin a ajuns acum nu numai să sprijine militari insurgenți pro-ruși din Ucraina, ci să fie și prezent cu trupe rusești pe teritoriul Ucrainei.
Toate acestea au fost posibile datorită unui Occident “adormit”, fricos, complice sau chiar cointeresat în acțiunile Rusiei.
De la începutul agresiunii rusești asupra Ucrainei (invadarea Crimeei și așa-zisul Referendum de autodeterminare), asociația noastră a atras atenția din prima zi că Vladimir Putin nu-și dorește Crimeea, ci Ucraina. Am subliniat atunci și o spunem și astăzi că marile puteri ale Europei – Franța și Germania – au fost complici de facto ai Rusiei pentru situația din Ucraina de astăzi.
Într-o Europă aflată în recesiune, în care majoritatea țărilor au refuzat tainul rusesc, Franța și Germania au devenit “motoarele economice” ale Europei. Acest lucru a fost posibil și cu ajutorul Rusiei, fiind cunoscute legăturile economice strânse Franța și Rusia, respectiv Germania și Rusia. Lipsa totală de reacție a Germaniei și Franței, a NATO în primele zile de la invadarea Ucrainei, dovedesc, pe de o parte, o desconsiderare de către Occident a intențiilor și puterilor lui Vladimir Putin și, pe de altă parte, dependența marilor puteri europene de Rusia. Astfel, Franța și Germania, ca țări fondatoare ale Europei, au abandonat crearea unei politici comune de securitate și apărare în Europa preferând, pentru binele popurului lor și în detrimentul Europei – cu precădere a noilor veniți – crearea de legături economice cu Rusia ce au determinat și o lipsă de reacție politică și orice acțiune concretă împotriva Rusiei în prima fază a războiului. Singurul stat care a avut reacție imediată, dar care, de asemenea, a ignorat mult timp intențiile lui Vladimir Putin și ale regimului său în această zonă, a fost Statele Unite ale Americii.
Cu toate acestea, România a fost singurul stat membru NATO care a intuit și a luat în serios amenințările pe care Vladimir Putin le-a adresat în nenumărate rânduri în timp ce făcea comerț cu Occidentul. Traian Băsescu, serviciile de informații și diplomația românească au urlat ca lupii în pustiu, avertizând Occidentul cu privire la interesul lui Vladimir Putin pentru Marea Neagră. Consecvența lui Traian Băsescu față de SUA și NATO, precum și mâna liberă dată instituțiilor de “de-KGB-izare”, este, din punctul meu de vedere, singurul aspect pozitiv al întregului său mandat de președinte
oi
Labels:
– Razboiul negru,
Crima organizata,
de langa noi,
din Romania
Subscribe to:
Posts (Atom)